Cu nebunii în casă – Episodul 09: Runda a cincea (preluare)
Faza asta am lăsat-o special ultima, pt că la ea am râs cel mai tare! După cum ştiţi, ovidiu era maniac cu telefonul, în lipsa de ocupaţie tooot dădea telefoane... într-o seră o tot aburea pe o gagică agăţată prin ziar... de fapt o sunase el da ei doi nu se cunoşteau... gagica lăsase acolo numărul, îşi oferea serviciile unor domni "generoşi". El o tot aburea că e italian, că e cu afaceri şi că a...
Cu nebunii în casă – Episodul 08: Runda a patra (preluare)
Şicanarea vecinului cu telefonul era o chestie "la ordinea zilei" din partea lui Grasu. Şi io aveam boală pe el că am vrut şi io că omul odată să trag un chef de-ăla studenţesc cu 30 şi ceva de persoane, cu muzică şi alea-alea şi a venit la uşă şi mi-a făcut scandal - chiar mi-a scos siguranţă centrală de pe casa scărilor ca să nu mai am curent... în secunda următoare am pus mâna pe o bâtă (just...
Cu nebunii în casă – Episodul 07: Telefonul – runda a treia (preluare)
La un moment dat grasu a plecat pt vre-o două luni la sanatoriu... aşa că cineva trebuia să-i ia locul -nu ? Şi cum aveam io jos la parter nişte vecini tâmpi care mă enervau la culme (nu ăla de sub noi- cel inundat- ăla era băiat fain, celălalt, de sub apartamentul vecin!) m-am tot gândit cum să fac... cum să fac... Şi mi-a venit o idee - TELEFONUL. Deja aveam ceva experienţă de la grasu, aşa că...
Cu nebunii în casă – Episodul 06: Telefonul runda a doua (preluare)
Hai că mi-am mai adus aminte un episod legat tot de romtelecom (tre-sa vă avertizez că au fost multe episoade cu telefonul ... unele nici măcar nu le mai ţin minte exact..). Tot aşa că mai nainte, într-o seară se pune grasu pe vorbit la telefon... că n-avea ce face. Trebuie să vă readuc aminte programul lui zilnic: Trezirea se făcea CEL MAI DEVREME pe la prânz.. da de obicei dormea ca un trântor...
Cu nebunii în casă – Episodul 05: Telefonul runda I (preluare)
Cât timp am stat la ălalalt (la Moşu) - după cum ştiţi deja, reuşeam să mă încadrez în cele 100 de impulsuri gratuite. Astfel că atunci când m-am mutat la Grasu am încercat să aplic aceeaşi formulă: El să plătească abonamentul şi io să plătesc impulsurile. Spre surprinderea mea, când i-am spus asta lu Grasu el a fost extrem de încântat! Buun, mă mut io la el, nici nu mă instalasem bine şi m-am...
Cu nebunii în casă – Episodul 04: Clămpăul (preluare)
Episodul ăsta face parte din perioada petrecută la grasu în apartament. Că despre moşu nu îmi aduc aminte cu prea mare plăcere, de aceea am să mă axez mai mult pe fazele petrecute la Grasu. Tre-sa încep prin a spune că Nebunu de gras avea obiceiul cam o dată la două-trei luni să se sature de viaţa agitată pe care o ducea acasă (adică trebuia zi de zi să se trezească pe la 2 -3 dup-amiaza şi să...
Cu nebunii în casă – Episodul 03: Moşu (preluare)
Cum v-am mai povestit deja, în Anul I de facultate stăteam în gada la un moş pe Strada Romanilor, cu vedere direct la şoseaua principală. Moşul ăsta la care am stat era un tip aşa de vre-o 90 -100 de kile, fost CFR-ist cu pensie babană. Acum să nu înţelegeţi că era un sclerozat de 99 de ani, că CFR-istii ies la pensie mult mai devreme… tipul se ţinea foarte bine, avea în jur de 65 de ani! Nu...
Cu nebunii în casă – Episodul 02: Ciordeală-mangleală (preluare)
Trebuie totuşi să ştiţi că NU sunt invenţii! Sunt chestii trăite "live" de mine pe timpul facultăţii... Atâta doar că poate evenimentele nu sunt în ordine cronologică, adică io mi-am luat motor abia la sfârşitul anului trei de facultate... deci acum îmi dau seama că faza cu inundarea vecinului s-a petrecut când eram deja în anul patru 😆 Grasu ăsta la care stăteam, nebun fiind, nu avea nimeni...
Tomaso despre violenţa stradală (preluare)
În opinia mea, statul român este foarte tolerant cu agresorii şi cei care sunt violenţi. Pe mine mă oripilează idea că poţi bate pe cineva, până îl laşi inconştient, şi apoi să scapi doar cu o amendă sau avertisment ( da, da, da, avertisment ). Se spune că nu există puşcării suficiente. Ok, să se facă lagăre de muncă. Să se continue lucrările la canalul Dunăre Bucureşti sau să se construiască...
Prinţesa lui tati (preluare)
Cea mai urâtă (nu cea mai mare, ci cea mai urâtă) problema a femeilor este că-s educate de mici să fie prinţese. Dacă e o chestie pe care o detest urât de tot la femei, este chestia aia cu merit şi eu. Toate au impresia că ele merită şi veşnic e o competiţie între ele şi prietenele lor imaginare pe tema cine merită mai mult şi cine a primit sau primeşte mai mult. Dacă s-ar limita la atât, ar fi...