Că tot am vorbit despre GOG.com, am găsit un interviu în care Trevor (The EnigmaticT) vorbește despre procesul prin care trec jocurile până să ajungă la gameri. Foarte interesant și educativ. Recomand.
Author Archives → Rotaku
Despre GOG.com și gamerii supărați
Cu toate că astăzi a fost o zi importantă pentru România, voi discuta despre alt subiect, urmând ca ulterior să scriu un articol despre Olimpiadă în general. Am observat de ceva vreme că mulți gameri străini sunt nemulțumiți de faptul că GOG.com aduce jocuri mai recente față de ceea ce au fost obișnuiți, de unde și o serie de critici mai mult sau mai puțin dure precum:
Barf…
I wish GOG had never changed. It used to be so exciting, every release day, when it was dedicated to old games!!! Now it brings disappointment after disappointment. Becoming just another games seller…
Another week, another bunch of crap games it seems. Really gonna have to delete GoG out of favorites if they dont start releasing some quality games, instead of this crap that very few have ever heard of or care about.
Despre referendum și… românism
Mi-e scârbă, rău de tot. Inițial vroiam să vorbesc puțin despre referendum, dorind să punctez chestiuni precum:
- cerințele idioate venite din partea Germaniei și nu numai (faza cu 50% plus 1, cu toate că Băsexu nu a fost votat de același procent)
- faptul că Orban s-a băgat în curul României și le-a transmis maghiarilor niște treburi
- primul bețivan al țării le-a spus românilor să stea acasă
- invitații Antena 3 tot îndemnau la vot, unii dintre ei spunând că aceia care nu votează sunt niște mămăligi și alte asemenea
Mă piș pe el de referendum și pe toată clasa politică (nici nu știu de există excepții). Cu sau fără chior, tot un rahat. Că pui alt rahat în loc, tot pute, nu se schimbă nimic, așa că nu mai detaliez. Însă, m-a deranjat la culme altceva: am văzut dimineață o știre despre un tweet din partea lui Ciutacu referitor la Alina Dumitru, medaliata cu argint la JO 2012 disciplina judo.
Firme care au date de contact doar de formă
Cât de mult îmi plac firmele care își lasă datele de contact doar de formă. Știu că noi, ca români, suntem obișnuiți să nu ni se răspundă la întrebările trimise prin poșta electronică, însă articolul de față nu va discuta despre firmele românești, din păcate. Se pare că nici străinătatea nu este lipsită de uscături, lucru pe care l-am aflat pe propria piele.
Spam telefonic cu mersul la referendum
Acum câteva minute am terminat o convorbire telefonică și m-am trezit cu un mesaj pe telefon. Mesaj de natură politică, legat de referendum.
Mare, munte sau la sat,
Scoate chiorul din palat!
Hai la referendum.
Simpatic, nu zic, doar că există o problemă. Mi-a cerut cineva voie pentru a primi astfel de gunoaie politice? Mai rău, mesajul a apărut ca unul de sistem, nefiind salvat în căsuță și având doar opțiunea de a ieși din el, dispărând fără urmă apoi. Pe cine să iau la pulă? Aș putea începe cu Orange, că nu văd cum ar putea trimite cineva mesaje de genul, dar nu mă arunc în afirmații fără acoperire, neavând alte scule la dispoziție pentru a verifica și nici cunoștințele necesare.
Așa că mă rezum la a mui cretinii care au venit cu ideea de a spama telefoanele oamenilor (că sigur n-am avut doar eu onoarea), de parcă nu ne fut cu toții în cur ba la TV, ba la radio, ba în cutia poștală (chiar azi am primit o fițuică de la Marius Stan, sa venim la referendum) sau pe net.
Nu că îl simpatizez pe chior, din partea mea, iapula©, dar toți politicienii sunt un rahat, doar se schimbă aroma. Însă, un rahat e tot un rahat, indiferent cum încerci să-l ambalezi sau să-l parfumezi. Tot pute.
Protected: Getting Things Done
Instituțiile statului își dau cu tesla-n coaie
Astăzi am văzut o chestie care mi-a lăsat un gust amar. În condițiile în care goana după specialiști IT (și nu numai) este din ce în ce mai pronunțată, structurile statului fiind mult mai vulnerabile în acest sector datorită lipsei unui salariu competitiv în domeniu, a avut loc o lovitură în candidații unei instituții de învățământ militar: Academia Tehnică Militară.
Vânătorul de Suflete: Episodul X – Întâlnirea (preluare)
Kaoru gonise animalul deja de jumătate de zi şi probabil că ar fi plecat mai departe dacă acesta nu îi dădu semne clare de oboseală. Se hotărî într-un târziu ca să îl lase pe Dorloth să se odihnească. Îl opri şi îl descalecă. Calul spumega din cauza setei şi a alergăturii pe care o îndurase până atunci. Kaoru clătină din cap şi îşi privi animalul:
– Îmi pare rău Dorloth! Voi avea grijă să nu se mai întâmple.
Îl mângâie pe bot şi scoase din desaga ce o avea atârnată pe umăr un măr. Era proaspăt, mare şi roşu. Îl rupse în două şi îl dădu lui Dorloth. Aceasta îI înfulecă, apoi se retrase din faţa stăpânului său, căutând iarbă. Kaoru îl privi timp de câteva secunde apoi începu să îşi facă de lucru.
Protected: How to Win Friends and Influence People
Vânătorul de Suflete: Episodul IX – Ascunzătoarea Dragonilor (preluare)
Balthasar se trezi brusc în zgomotul unor urlete infernale. Dădu să se ridice, dar se lovi de capul lui Miko, care stătea aplecată asupra lui. Cei doi se retraseră unul din fața altuia, cu mişcări stângace. Miko se ridică în picioare, frecându-şi fruntea. Balthasar o privi timp de câteva secunde, apoi îşi aminti urletele. Privi în jur ţinându-se de cap şi masându-şi locul lovit. O privi iar pe Miko, care stătea într-un colţ, muşcându-şi buza. Părea speriată sau poate surprinsă… sau jenată. Respiră adânc apoi zise:
– Ce-au fost urletele alea?