Despre referendum și… românism

Mi-e scârbă, rău de tot. Inițial vroiam să vorbesc puțin despre referendum, dorind să punctez chestiuni precum:

  • cerințele idioate venite din partea Germaniei și nu numai (faza cu 50% plus 1, cu toate că Băsexu nu a fost votat de același procent)
  • faptul că Orban s-a băgat în curul României și le-a transmis maghiarilor niște treburi
  • primul bețivan al țării le-a spus românilor să stea acasă
  • invitații Antena 3 tot îndemnau la vot, unii dintre ei spunând că aceia care nu votează sunt niște mămăligi și alte asemenea

Mă piș pe el de referendum și pe toată clasa politică (nici nu știu de există excepții). Cu sau fără chior, tot un rahat. Că pui alt rahat în loc, tot pute, nu se schimbă nimic, așa că nu mai detaliez. Însă, m-a deranjat la culme altceva: am văzut dimineață o știre despre un tweet din partea lui Ciutacu referitor la Alina Dumitru, medaliata cu argint la JO 2012 disciplina judo.

Continue reading

Spam telefonic cu mersul la referendum

Acum câteva minute am terminat o convorbire telefonică și m-am trezit cu un mesaj pe telefon. Mesaj de natură politică, legat de referendum.

Mare, munte sau la sat,
Scoate chiorul din palat!
Hai la referendum.

Simpatic, nu zic, doar că există o problemă. Mi-a cerut cineva voie pentru a primi astfel de gunoaie politice? Mai rău, mesajul a apărut ca unul de sistem, nefiind salvat în căsuță și având doar opțiunea de a ieși din el, dispărând fără urmă apoi. Pe cine să iau la pulă? Aș putea începe cu Orange, că nu văd cum ar putea trimite cineva mesaje de genul, dar nu mă arunc în afirmații fără acoperire, neavând alte scule la dispoziție pentru a verifica și nici cunoștințele necesare.

Așa că mă rezum la a mui cretinii care au venit cu ideea de a spama telefoanele oamenilor (că sigur n-am avut doar eu onoarea), de parcă nu ne fut cu toții în cur ba la TV, ba la radio, ba în cutia poștală (chiar azi am primit o fițuică de la Marius Stan, sa venim la referendum) sau pe net.

Nu că îl simpatizez pe chior, din partea mea, iapula©, dar toți politicienii sunt un rahat, doar se schimbă aroma. Însă, un rahat e tot un rahat, indiferent cum încerci să-l ambalezi sau să-l parfumezi. Tot pute.

Instituțiile statului își dau cu tesla-n coaie

Astăzi am văzut o chestie care mi-a lăsat un gust amar. În condițiile în care goana după specialiști IT (și nu numai) este din ce în ce mai pronunțată, structurile statului fiind mult mai vulnerabile în acest sector datorită lipsei unui salariu competitiv în domeniu, a avut loc o lovitură în candidații unei instituții de învățământ militar: Academia Tehnică Militară.

Continue reading

Lovitura cosmonautului de Internet

Am așteptat puțin până să scriu acest articol, pentru a nu fi stăpânit de impulsul de moment, pe de-o parte, plus că vroiam să văd dacă nu cumva mai existau și alte comentarii. Dar despre ce este vorba? Pe scurt, despre prostia și românismul autentic de care dau dovadă unii cosmonauți de pe Internet. Citisem un articol de pe Evenimentul Zilei (se poate citi aici), articol care vorbește despre o prietenă de-a mea, ca apoi să văd un comentariu care m-a iritat.

Continue reading

De ce nu-i suport pe habarnişti

În Romanistan se întâlneşte o specie foarte periculoasă, cea a habarnistului. E atât de răspândită, încât şansele de a da peste un habarnist sunt foarte mari, mai ales în mediul online. E plin internetul de cosmonauţi, pardon, habarnişti. Dar prefer să le spun cosmonauţi, pentru că-mi place termenul (respecte domnului Horia Vasiliu aka WBF pentru patentarea lui).

Indiferent de domeniu, e imposibil să nu găseşti pe net ceva păreri emise de nişte cosmonauţi, că rar e un singur exemplar. Însă unele chestii sunt de-a dreptul idioate şi aici nu mă refer la site-uri de genul TPU.ro, ci la forum-uri respectabile.

Continue reading

Manelele

Se vede că vine primăvara. La mine în cartier încep să se audă manele. Din ce în ce mai tare şi mai scârbos, spre disperarea oamenilor care nu vor să se delecteze cu astfel de capodopere muzicale. Dar ce să-i faci, maneliştii sunt oameni generoşi, care nu vor să ţină muzica doar pentru ei, ci să se bucure de ea şi cei din jur. Aşa că astăzi voi vorbi despre manele.

Continue reading

Despre rude

Azi vreau să vorbesc despre rude: ale mele. De-a lungul timpului, am avut diferite evenimente cu rudele din partea mamei, în speţă mătuşa şi vară-mea. De ani de zile cumetrele astea s-au obişnuit cu mocangeala şi cerutul de ajutor, în special de ordin material, fapt care a dus la nenumărate discuţii şi reproşuri din partea lor. La mine paharul s-a umplut de multă vreme şi sper că mama va ajunge la aceleaşi concluzii ca mine cât mai curând posibil. Să detaliez.

Urăsc aglomerația din transportul în comun și maxi-taxi

Periodic, mi se pune pata pe o treabă, iar azi mi s-a adus (iar) aminte de asta. Nu înțeleg de ce naiba lumea tot obișnuiește să se înghesuie în mijloacele de transport, indiferent că vorbesc despre Galați sau București, că sunt pățit în ambele orașe. Nu numai că sunt pățit, dar am pățit-o și la ore care n-ar trebui să fie aglomerate, că lumea este deja la muncă. Bine, nu pot spune că s-a ajuns la nivelul japonezilor, care au oameni special plătiți (oshiya) pentru a băga sardinele mai adânc în convervă.

Continue reading

Accesul civililor la arme letale

Evenimentul de acum câteva zile este un alt argument în favoarea accesului populaţiei civile la arme letale, cel puţin pentru autoapărare. Trec peste faptul că respectivul cretin gelos era un poliţist lucrător la Interne, un om care ar fi trebuit să ştie că menirea ministerului este să-i apere pe ceilalţi cetăţeni. Asta e, testele alea psihologice sunt o labă tristă şi nu are rost să intru în detalii. Însă mă întreb: acest eveniment trist s-ar mai fi întâmplat dacă măcar două persoane din coafor ar fi avut arme la ele?

Continue reading

Generaţiile din şcoli s-au dat pe pulă

Din când în când mai arunc un ochi pe un site numit Toţi Pentru Unu. Ideea de bază este ok, oamenii putând pune o întrebare la care ceilalţi pot răspunde. Problema e că (1) întrebările sunt mai mult sau mai puţin cretine (cel puţin pe unde m-am uitat) şi (2) răspunsurile ori dezinformează, oamenii neavând habar despre ce vorbesc, ori ajută într-o măsură foarte mică. Nu generalizez, însă am zis să adun câteva exemple, să fie pentru posteritate.

Continue reading