Ce am vazut aseara pe Facebook:
Dupa ce am citit mesajul respectiv:
Trist e ca mesajul ala e sponsorizat, ceea ce inseamna ca s-au dat bani pentru a fi afisat. Sunt curios daca a fost cineva platit pentru a redacta mirificul mesaj, nu de alta, dar consilierea vocationala ar fi indicata, asta dupa un curs intensiv de limba romana.
Săptămâna trecută am ieșit cu niște tovarăși la o bere, bere care s-a lungit preț de câteva ore bune, ajungând acasă pe la miezul nopții. Când ne apropiem de niște garaje din zonă, vedem un stâlp de iluminat într-o poziție ciudată, că lumina în diagonală. Știind că nu e de la bere și că stâlpul cu pricina chiar a fost vandalizat de ceva cretini (cartierul e plin), l-am îndreptat pe cât posibil și ne-am văzut de drum.
Câteva zile mai târziu, azi, dau să arunc o privire pe geam, să mai văd și eu lumea. Tot holbându-mă prin jur, ajung și în zona garajelor și observ că peisajului îi lipsește ceva. Pe urmă văd stâlpul căzut la pământ de data asta, semn că respectivii cretini s-au reîntors ca să-și termine opera. Doar că de data asta nu cred că se mai poate repara prea ușor, că e scos din suport și nu e vorba de o simplă împingere pentru a rezolva lucrurile. Păcat că s-au schimbat stâlpii ăia comuniști, din beton sau ce naiba erau făcuți, pe care nu-i dădeai jos cu una cu două.
Stau și mă întreb, cât de cretin să fii ca să vandalizezi utilitățile publice? Nu e bine să fie lumină pe stradă, ca să nu-ți rupi gâtul când dai prin gropi? A, stai, am uitat unde mă aflu și, dacă stau bine să mă gândesc, de vrei să dai în cap cuiva nu trebuie să fie lumină. Bravo, m-am prins acum care-i logica.
Pe români îi mai poți civiliza doar cu bâta, în marea lor majoritate. Înainte nu stăteau chiar așa lucrurile, dar ne-am lăsat prostiți din toate direcțiile și am ajuns să nu mai respectăm mai nimic în țara asta. Hai să mâzgâlim bănci, pereți, să dărâmăm stâlpi, să spargem bănci, că sigur o să ne fie de folos. Că apoi tot noi o să behăim că nu avem aia și aia, sărăcuții de noi.
Tot văd din ce în ce mai des pe site-uri, indiferent că sunt magazine online, blog-uri, forum-uri sau site-uri de știri, formularea “spray paralizant”, în contextul în care lumea oricum se gândește la cu totul altceva. Mă refer la celebrele spray-uri iritant-lacrimogene, acestea având o întrebuințare strict defensivă.
Noțiunea de “spray” paralizant este greșit înțeleasă, aceste substanțe fiind clasificate drept armă chimică, parte a substanțelor toxice de luptă (STL). De exemplu, gazele neuroparalitice, din care fac parte celebrele sarin, soman, tabun, VX, sunt considerate arme de distrugere în masă, primele trei fiind dezvoltate în Germania hitleristă. Ca să nu o mai lălăi, au întrebuințare militară, nefiind sub nicio formă accesibile civililor.
Multe magazine folosesc termenul de “paralizant”, când substanța este altceva, însă autoritățile străine nu cunosc aceste aspecte și nu vor ezita să aresteze persoana asupra căreia sunt găsite astfel de spray-uri cu etichete care se laudă că au efect paralizant. Așa cum a descoperit și românul din știrea asta.
Vuiește netul de știri sau anunțuri de spray-uri paralizante, însă orice pompier sau militar NBC s-ar amuza copios pe seama lor. Mă rog, prostia se plătește.
Mi-e scârbă, rău de tot. Inițial vroiam să vorbesc puțin despre referendum, dorind să punctez chestiuni precum:
Mă piș pe el de referendum și pe toată clasa politică (nici nu știu de există excepții). Cu sau fără chior, tot un rahat. Că pui alt rahat în loc, tot pute, nu se schimbă nimic, așa că nu mai detaliez. Însă, m-a deranjat la culme altceva: am văzut dimineață o știre despre un tweet din partea lui Ciutacu referitor la Alina Dumitru, medaliata cu argint la JO 2012 disciplina judo.
Acum câteva minute am terminat o convorbire telefonică și m-am trezit cu un mesaj pe telefon. Mesaj de natură politică, legat de referendum.
Mare, munte sau la sat,
Scoate chiorul din palat!
Hai la referendum.
Simpatic, nu zic, doar că există o problemă. Mi-a cerut cineva voie pentru a primi astfel de gunoaie politice? Mai rău, mesajul a apărut ca unul de sistem, nefiind salvat în căsuță și având doar opțiunea de a ieși din el, dispărând fără urmă apoi. Pe cine să iau la pulă? Aș putea începe cu Orange, că nu văd cum ar putea trimite cineva mesaje de genul, dar nu mă arunc în afirmații fără acoperire, neavând alte scule la dispoziție pentru a verifica și nici cunoștințele necesare.
Așa că mă rezum la a mui cretinii care au venit cu ideea de a spama telefoanele oamenilor (că sigur n-am avut doar eu onoarea), de parcă nu ne fut cu toții în cur ba la TV, ba la radio, ba în cutia poștală (chiar azi am primit o fițuică de la Marius Stan, sa venim la referendum) sau pe net.
Nu că îl simpatizez pe chior, din partea mea, iapula©, dar toți politicienii sunt un rahat, doar se schimbă aroma. Însă, un rahat e tot un rahat, indiferent cum încerci să-l ambalezi sau să-l parfumezi. Tot pute.
Astăzi am văzut o chestie care mi-a lăsat un gust amar. În condițiile în care goana după specialiști IT (și nu numai) este din ce în ce mai pronunțată, structurile statului fiind mult mai vulnerabile în acest sector datorită lipsei unui salariu competitiv în domeniu, a avut loc o lovitură în candidații unei instituții de învățământ militar: Academia Tehnică Militară.
Am așteptat puțin până să scriu acest articol, pentru a nu fi stăpânit de impulsul de moment, pe de-o parte, plus că vroiam să văd dacă nu cumva mai existau și alte comentarii. Dar despre ce este vorba? Pe scurt, despre prostia și românismul autentic de care dau dovadă unii cosmonauți de pe Internet. Citisem un articol de pe Evenimentul Zilei (se poate citi aici), articol care vorbește despre o prietenă de-a mea, ca apoi să văd un comentariu care m-a iritat.
Se vede că vine primăvara. La mine în cartier încep să se audă manele. Din ce în ce mai tare şi mai scârbos, spre disperarea oamenilor care nu vor să se delecteze cu astfel de capodopere muzicale. Dar ce să-i faci, maneliştii sunt oameni generoşi, care nu vor să ţină muzica doar pentru ei, ci să se bucure de ea şi cei din jur. Aşa că astăzi voi vorbi despre manele.
Azi vreau să vorbesc despre rude: ale mele. De-a lungul timpului, am avut diferite evenimente cu rudele din partea mamei, în speţă mătuşa şi vară-mea. De ani de zile cumetrele astea s-au obişnuit cu mocangeala şi cerutul de ajutor, în special de ordin material, fapt care a dus la nenumărate discuţii şi reproşuri din partea lor. La mine paharul s-a umplut de multă vreme şi sper că mama va ajunge la aceleaşi concluzii ca mine cât mai curând posibil. Să detaliez.
Periodic, mi se pune pata pe o treabă, iar azi mi s-a adus (iar) aminte de asta. Nu înțeleg de ce naiba lumea tot obișnuiește să se înghesuie în mijloacele de transport, indiferent că vorbesc despre Galați sau București, că sunt pățit în ambele orașe. Nu numai că sunt pățit, dar am pățit-o și la ore care n-ar trebui să fie aglomerate, că lumea este deja la muncă. Bine, nu pot spune că s-a ajuns la nivelul japonezilor, care au oameni special plătiți (oshiya) pentru a băga sardinele mai adânc în convervă.